Entalpie de dizolvare

Entalpia de dizolvare este schimbarea de entalpie la dizolvarea unui compus chimic intr-un solvent, de obicei apa. Se exprimă intensiv prin raportare la cantitatea de substanță dizolvată.

Formarea unei soluții diluate ideale prin dizolvare are o entalpie de dizolvare egală entalpiei (căldurii latente) de topire [1].

Variantele de exprimare pentru entalpia de dizolvare sunt date de raportul cantităților (numere de moli) solut-solvent și anume forma diferențială și cea integrală.

Exprimare sub formă diferențială și integrală

Forma diferențială e:

                Δ d i z d H = ( ∂ Δ d i z H ∂ n i ) T , p , n B {\displaystyle {\begin{aligned}\ \ \ \ \ \ \ \ \Delta _{diz}^{d}H=\left({\frac {\partial \Delta _{diz}H}{\partial n_{i}}}\right)_{T,p,n_{B}}\end{aligned}}}

unde ni e cantitatea de solut dizolvat, exprimată prin unitatea (k)mol.

Entalpia integrală de dizolvare este asociată obținerii unei soluții de o anumită concentrație finală. Modificarea entalpiei în cursul acestui process e raportată la numărul de moli de solut:

                Δ d i z i H = Δ d i z H n B {\displaystyle {\begin{aligned}\ \ \ \ \ \ \ \ \Delta _{diz}^{i}H={\frac {\Delta _{diz}H}{n_{B}}}\end{aligned}}}

Între căldurile integrale de dizolvare la două concentrații diferite diferența e căldura intermediară de diluare raportată la un mol de solut. Diluarea unei soluții de la o anumită concentrație la o soluție în care cantitatea de solut tinde la zero (așa-numita diluție infinită) este asociată cu căldura integrală de diluare[2].

Dizolvarea electroliților

Pentru dizolvarea electroliților entalpia de dizolvare include derivata cu temperatura a mărimii permitivitate relativă și coeficient de activitate termodinamică:

H d = ∑ i ν i R T ln ⁡ γ i ( 1 + T ϵ ∂ ϵ ∂ T ) {\displaystyle H_{d}=\sum _{i}\nu _{i}RT\ln \gamma _{i}\left(1+{\frac {T}{\epsilon }}{\frac {\partial \epsilon }{\partial T}}\right)}

Note

  1. ^ Gavril Niac, ș.a., op. cit. p. 50
  2. ^ Niac, Voiculescu, Bâldea, Preda, op. cit., p. 32

Bibliografie

  • Gavril Niac, Valerian Voiculescu, Ioan Bâldea, Mircea Preda, Formule, tabele, probleme de chimie fizică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984,
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)

Vezi și

Legături externe