Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp

Hedwig Elizabeth de Holstein-Gottorp
Regină a Suediei și Norvegiei
Date personale
Nume la naștereHedwig Elisabeth Charlotta von Schleswig-Holstein-Gottorf Modificați la Wikidata
Născută22 martie 1759(1759-03-22)
Eutin, Episcopia Lübeckului⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedată (59 de ani)
Stockholm, Suedia-Norvegia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăRiddarholmskyrkan[*][[Riddarholmskyrkan (burial church of the Swedish kings and was opened approximately in 1300)|​]][1] Modificați la Wikidata
PărințiFrederick August I, Duce de Oldenburg
Prințesa Ulrike Friederike Wilhelmine de Hesse-Kassel
Frați și suroriPeter Friedrich Wilhelm[*][[Peter Friedrich Wilhelm (Duke of Oldenburg (1754-1823))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCarol al XIII-lea
CopiiLouise Hedwig
Carl Adolf, Duce de Värmland
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Familie nobiliarăCasa de Holstein-Gottorp
Casei de Oldenburg
Regină consort a Suediei
Domnie5 iunie 1809 – 5 februarie 1818
Regină consort a Norvegiei
Domnie4 noiembrie 1814 – 5 februarie 1818
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp (suedeză Hedvig Elisabeth Charlotta; 22 martie 1759 – 20 iunie 1818) a fost soția regelui Carol al XIII-lea al Suediei.

A fost fiica Ducelui Frederick August, episcop de Lübeck și Duce de Oldenburg și a Prințesei Ulrike Friederike Wilhelmine de Hesse-Kassel. A crescut la Eutin și s-a căsătorit cu vărul ei, viitorul rege Carol, Duce de Södermanland, la Stockholm la 7 iulie 1774 când avea 15 ani. Căsătoria a fost aranjată de regele Gustav al III-lea al Suediei.

Ducesă regală

Hedwig Elizabeth Charlotte

Prințul Carol a văzut-o prima dată la Eutin în 1770 și a remarcat-o pentru frumusețea ei. O căsătorie a fost sugerată în 1772, și la 21 iunie 1774, la Wismar a avut loc căsătoria prin procură. La 3 iunie a ajuns în Suedia. Nunta a avut loc la 7 iunie la Stockholm, urmată de un bal la Kungsträdgården. taliei ei măsurată la doar 48 cm (19 ") și dimensiunea ei pantof 31 (dimensiune de fete" 13) - și, ca căsătoria monarhului nu a fost consumată după nouă ani, au existat speranțe că va oferi un moștenitor pentru tron. A fost remarcată pentru frumusețea ei - talia ei măsura doar 48 cm - și existau speranța că ea ar putea oferi un moștenitor pentru tron.

În ianuarie 1775, existau semne că ar fi însărcinată. S-a crezut că problema succesiunii era rezolvată și în biserici s-au ținut rugăciuni. Totuși curând semnele s-au dovedit a fi false. Datorită temperamentului ei vesel era plăcută și a devenit centrul curții regale, fiind denumită "Mica Ducesă". În contrast cu timida regină, Sophia Magdalena a Danemarcei, "Ducesa Lotta" era plină de viață, plină de duh și cochetă și era persoana feminină cu cea mai mare influență de la curte.

A participat la teatrul amator, care deținea un rol important la curtea regală a lui Gustav al III-lea, atât ca actriță cât și ca dansatoare. Dansul ei a fost considerat scandalos de unii, balerinele fiind considerate ca prostituate la acea vreme.[2] După ce a fost criticată că ea și Prințesa Sofia Albertina l-au distras pe rege de la afacerile de stat s-a retras de pe scenă în 1783.[3]

Mariajul ei a fost distant și amândoi au avut aventuri extraconjugale. Carol a acordat mai multă atenție iubitelor sale decât ei: la momentul căsătoriei lor, el era în toiul unei relații cu Augusta von Fersen.

Prietenia ei cu contesa Sofia von Fersen a inspirat zvonul legat de bisexualitatea ei care, adevărat sau nu, s-a repetat de-a lungul timpului când a fost ducesă regală. Începând cu anul 1783 ea a avut o relație îndelungată cu contele Carl Piper.[4] Printre alți iubiți ai ei a fost și contele Axel von Fersen, presupusul iubit al Mariei Antoaneta. Nu se știe când aventura ei cu Axel von Fersen a avut loc, este cunoscut doar că ea a dorit să reia relația când Fersen a revenit în Suedia după moartea Mariei Antoaneta și Fersen a refuzat să facă acest lucru.[5] S-a sugerat că relația lor a fost doar o chestiune temporară, care a avut loc în timpul șederii lui la curtea regală la Castelul Gripsholm în vara anului 1784.

De asemene, e a avut o relație cu fratele mai mic al lui Axel von Fersen, contele Fabian von Fersen [6] Se presupune că relația cu Fabian a început la sfârșitul anilor 1780[7] și a fost terminată de căsătoria lui von Fersen în 1797.[8] S-a zvonit că sarcina ei care s-a sfârșit cu un avort în 1792 a fost cu Fabian von Fersen.[7] Zvonurile despre relațiile ei extraconjugale au primit o atenție deosebită în timpul celei de-a doua sarcini în 1797[9] prin care a adus pe lume o fiică care a murit la naștere. Anul următor (1798) ea a născut un fiu care a trăit numai șase zile. În cele din urmă ea nu a mai putut face copii.

A fost indiferentă la aventurile soțului ei ea având mai multă libertate în acele momente și exprimându-și frustrarea când soțul ei, într-o pauză de iubite, se concentra asupra ei, ceea ce o expunea suspiciunilor și acuzațiilor lui.

Note

  1. ^ Riddarholmskyrkan - inventories and graves, p. 419, accesat în  
  2. ^ Annie Mattson (). Komediant och riksförrädare. Handskriftcirkulerande smädeskrifter mot Gustav III (Comedian and traitor. Handwritten libels toward Gustav III) (în Swedish). Edita Västra Aros. p. 103. ISBN 978-91-554-7780-6. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  3. ^ Charlottas, Hedvig Elisabeth () [1783-1788]. Bonde, Carl Carlson, ed. Hedvig Elisabeth Charlottas dagbok [The diary of Hedvig Elizabeth Charlotte] (în Swedish). II 1783-1788. Translated by Carl Carlson Bonde. Stockholm: P.A. Norstedt & Söners förlag. p. 15. OCLC 14111333. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link) (search for all versions on WorldCat)
  4. ^ My Hellsing (2013). Hovpolitik. Hedvig Elisabeth Charlotte som politisk aktör vid det gustavianska hovet (Court Politics. Hedvig Elisabeth Charlotte as a political actor at the Gustavian court) Örebro: Örebro universitet. ISBN 978-91-7668-964-6 page 145 (in Swedish)
  5. ^ Alma Söderhjelm (1945). Gustav III:s syskon (The siblings of Gustav III) Stockholm: Albert Bonniers Förlag. p. 28-29. 23033 (Swedish)
  6. ^ Alma Söderhjelm (1945). Gustav III:s syskon (The siblings of Gustav III) Stockholm: Albert Bonniers Förlag. p. 27-28. 23033 (Swedish)
  7. ^ a b My Hellsing (2013). Hovpolitik. Hedvig Elisabeth Charlotte som politisk aktör vid det gustavianska hovet (Court Politics. Hedvig Elisabeth Charlotte as a political actor at the Gustavian court) Örebro: Örebro universitet. ISBN 978-91-7668-964-6 page 84 (in Swedish)
  8. ^ Alma Söderhjelm (1945). Gustav III:s syskon (The siblings of Gustav III) Stockholm: Albert Bonniers Förlag. p. 45. 23033 (Swedish)
  9. ^ Charlottas, Hedvig Elisabeth () [1797-1799]. af Klercker, Cecilia, ed. Hedvig Elisabeth Charlottas dagbok [The diary of Hedvig Elizabeth Charlotte] (în Swedish). VI 1797-1799. Translated by Cecilia af Klercker. Stockholm: P.A. Norstedt & Söners förlag. p. 20. OCLC 14111333. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link) (search for all versions on WorldCat)


Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp
Naștere: 22 martie 1759 Deces: 20 iunie 1818
Regalitatea suedeză
Predecesor:
Frederica de Baden
Regină a Suediei
1809–1818
Succesor:
Désirée Clary
Regalitate norvegiană
Predecesor:
Marie Sophie
Regină a Norvegiei
1814–1818
Succesor:
Désirée Clary


v  d  m
Consorți regali norvegieni
Sonja Haraldsen (1991–prezent)
Maud de Wales (1905–1938)  •
Sofia de Nassau2 (1872–1905)  • Louise a Olandei2 (1859–1871)  • Josephine de Leuchtenberg2 (1844–1859)  • Désirée Clary2 (1818–1844)  • Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp2 (1814–1818)  • Maria Sofia de Hesse1 (1808–1839)  • Caroline Matilda de Wales1 (1766–1775)  • Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel1 (1752–1766)  • Louise a Marii Britanii1 (1746–1751)  • Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach1 (1730–1746)  • Anne Sophie Reventlow1 (1721–1730)  • Louise de Mecklenburg-Güstrow1 (1699–1721)  • Charlotte Amalie de Hesse-Kassel1 (1670–1699)  • Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg (1648–1670)  • Anne Catherine de Brandenburg1 (1597–1612)  • Sophie de Mecklenburg-Güstrow1 (1572–1588)  • Dorothea de Saxa-Lauenburg1 (1534–1559)  • Sophie de Pomerania12 (1523–1533)  • Isabela de Austria12 (1515–1523)  • Cristina de Saxonia12 (1481–1513)  • Dorothea de Brandenburg12 (1450–1481)  • Catherine de Bjurum2 (1449–1450)  • Dorothea de Brandenburg12 (1445–1448)  • Philippa a Angliei12 (1406–1430)  • Margareta I a Danemarcei2 (1363–1380)  • Blanche de Namur2 (1335–1343)  • Euphemia de Rügen (1299–1312)  • Isabel Bruce (1293–1299)  • Margareta a Scoției (1281–1283)  • Ingeborg a Danemarcei (1263–1280)  • Rikissa Birgersdotter (1251–1257)  • Margrét Skúladóttir (1225–1263)  • Cristina a Norvegiei (1209–1213)  • Margareta a Suediei (1189–1202)  • Estrid Bjørnsdotter (1170–1176)  • Ragna Nikolasdatter (114?–1157)  • Ingrid a Suediei (1134–1136)  • Christine a Danemarcei (1132–1133)  • Malmfred de Kiev1 (1116–1130)  • Blathmin Ní Briain (1103)  • Ingebjørg Guttormsdatter (1103–1123)  • Margaret Fredkulla1 (1101–1103)  • Ingerid a Danemarcei (1067–1093)  • Elisiv de Kiev (1045–1066)  • Emma a Normandiei1 (1028–1035)  • Astrid a Suediei (1019–1035)  • Sigrid a Danemarcei12 (1000–1014)  • Tyra a Danemarcei (998–1000) Gunhild de Wenden1  • Tove a Danemarcei1 (970–986)  • Gunnhild a Norvegiei (931–934)  • Gyda Eiriksdottir (872–930)

1 = de asemenea regină a Danemarcei
2 = de asemenea regină a Suediei
v  d  m
Consorți regali suedezi
Silvia Renate Sommerlath (1976–prezent)
Louise Mountbatten (1950–1965)  •
Victoria de Baden (1907–1930)  • Sofia de Nassau1 (1872–1907)  • Louise a Olandei1 (1859–1871)  • Josephine de Leuchtenberg1 (1844–1859)  • Désirée Clary1 (1818–1844)  • Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp1 (1809–1818)  • Frederica de Baden (1797–1809)  • Sophia Magdalena a Danemarcei (1771–1792)  • Louisa Ulrika a Prusiei (1751–1771)  • Ulrica Eleonora (1720–1741)  • Frederick de Hesse-Kassel (1718/1719–1720)  • Ulrica Eleonora a Danemarcei (1680–1693)  • Hedvig Eleonora de Holstein-Gottorp (1654–1660)  • Maria Eleonora de Brandenburg (1620–1632)  • Christina de Holstein-Gottorp (1599/1604–1611)  • Ana de Austria (1592–1598)  • Gunilla Bielke (1585–1592)  • Catherine Jagellon (1568–1583)  • Karin Månsdotter (1567–1568)  • Ecaterina Stenbock (1552–1560)  • Margareta Leijonhufvud (1536–1551)  • Caterina de Saxa-Lauenburg (1531–1533)  • Isabela de Austria12 (1520–1521)  • Christina Gyllenstierna (1512–1520)  • Mette Dyre (1504–1512)  • Ingeborg Tott (1501–1503)  • Cristina de Saxonia12 (1497–1501)  • Ingeborg Tott (1470–1497)  • Christina Abrahamsdotter (1470)  • Elin Gustavsdotter (Sture) (1466–1467)  • Dorothea de Brandenburg12 (1457–1464)  • Catherine Karlsdotter (1448–1450)  • Merete Lydekedatter (1448)  • Karin Karlsdotter (1448)  • Dorothea de Brandenburg12 (1445–1448)  • Philippa a Angliei12 (1406–1430)  • Richardis de Schwerin (1365–1377)  • Margareta Valdemarsdotter1 (1363–1364)  • Beatrice de Bavaria (1356–1359)  • Blanche de Namur (1335–1363)  • Märta Eriksdotter (1298–1318)  • Hedwig de Holstein (1276–1290)  • Sophia Eriksdotter (1260–1275)  • Catherine Sunadotter (1243/1244–1250)  • Helena Pedersdatter Strange (1229–1234)  • Richeza a Danemarcei (1210–1216)  • Ingegerd Birgersdotter (1200–1208)  • Benedicta Ebbesdotter (1196–1199/1200)  • Cecilia Johansdotter (1167–1190)  • Christina Stigsdatter (1163/1164–1167)  • Brigida Haraldsdotter (1160–1161)  • Christina Björnsdatter (1156–1160)  • Richeza a Poloniei (1148–1156)  • Ulvhild Håkansdotter2 (1134–1148)  • Richeza a Poloniei (1127–1130)  • Ulvhild Håkansdotter2 (1117–1125)  • Ragnhild Halstensdotter (1105–1117)  • Ingegerd a Norvegiei2 (1105–1118)  • Helena a Suediei (1088–1105)  • Blotstulka (1084–1087)  • Helena a Suediei (1079–1084)  • Gyla (1066–1067 & 1075–1079)  • Astrid Njalsdotter (1050–1060)  • Gunnhildr Sveinsdóttir2 (1022–1050)  • Estrid a Suediei (1000–1022)  • Aud Haakonsdottir of Lade (990–995)  • Świętosława a Poloniei12 (sf. secolului X)

1 = de asemenea regină a Norvegiei
2 = de asemenea regină a Danemarcei
Control de autoritate