Philippe Gilbert

Philippe Gilbert
Informații personale
Născut (41 de ani)
Înălțime1,79 m
Greutate67 kg
Informații despre echipă
Echipa actuală[Quick-Step Floors]]
Disciplinașosea
Rol în echipăciclist
Specialitatecurse clasice
Modifică text Consultați documentația formatului


Philippe Gilbert (n. , Verviers, Valonia, Belgia) este un ciclist belgian care evoluează pentru echipa de UCI ProTour Quick-Step Floors. Gilbert este un specialist în clasice.

Carieră

Gilbert a devenit profesionist în 2003, când a intrat în echipa Francaise des Jeux. În timpul acelui sezon a înregistrat prima victorie prin câștigarea unei etape în Tour de l'Avenir. În 2004 el a început prin a câștiga o etapă în Tour Down Under, precum și clasamentul pentru tineri. A câștigat, de asemenea, Paris-Corrèze. În 2005 el a câștigat mai multe curse din Franța, care i-au permis sa câștige Coupe de France de cyclisme sur route. Aceste victorii au inclus Trophee des Grimpeurs, Tour du Haut-Var și Polynormande. El a câștigat, de asemenea, etape în patru zile de la Dunkirk și Tour Méditerranéen.

2006 a devenit anul în care Gilbert și-a arătat clasa în cursele clasice câștigand prestigiosul Omloop Het Volk după ce a atacat în mod repetat, până când, după a scăpat singur cu 7 km înainte de final. În timpul sezonului, de asemenea, el a câștigat GP de Fourmies și GP de Wallonie, precum și etape în Dauphiné Libere și ENECO Tour.

La începutul anului 2007, el a avut cancer de piele. Din acest motiv el a trebuit să întârzie începutul sezonului . Acest lucru nu l-a oprit în a încerca să câștige Milano - San Remo, unde a reușit să evadeze pe Poggio cu Riccardo Ricco ,dar au fost prinși cu 1200 de metri înainte de linia de sosire. El nu a putut câștiga nimic până la Turul Limousin, aceasta fiind singura lui victorie din 2007. În Paris-Tours a fost prins cu 500 de metri înainte de final împreună cu Karsten Kroon și Filippo Pozzato.

Gilbert a început sezonul 2008 prin câștigarea clasamentului de cel mai bun cățărător în Tur Down Under și clasamentul general, precum și două etape în Vuelta o Mallorca. El a câștigat mai târziu Het Volk pentru a doua oară în cariera sa solo, după un atac cu aproape 50 de km înainte de final. El a terminat anul prin câștigarea clasicei Paris-Tours pe care a câștigat-o în urma unui sprint cu colegii lui de evadare, plutonul terminând la 4 secunde în spatele lor.

În 2009, el a repetat succesul lui în Paris-Tours atacând pe ultima cățărare cu Tom Boonen și Borut Bozic. O săptămână mai târziu, el a câștigat, de asemenea, prestigiosul Giro di Lombardia după ce a evadat din pluton cu Samuel Sánchez, bătându-l cu o jumătate de bicicletă.

În 2010 el a câștigat prima sa clasică a anului, Amstel Gold Race, în luna aprilie. După o cursă agresivă care a cuprins multe atacuri, a câștigat printr-un atac de mare forță în ultimii 500 de metri a cățărării spre linia de sosire.

Note

  1. ^ Philippe GILBERT, Dictionnaire des Wallons 

Legături externe

  • Official Website fr
  • Palmares on Cycling Base (French) Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Philippe Gilbert la Olympedia.org Modificați la Wikidata


v  d  m
Campioni mondiali la ciclism rutier

1927, 1930, 1932 Alfredo Binda | 1928, 1929 Georges Ronsse | 1931 Learco Guerra | 1933 Georges Speicher | 1934 Karel Kaers | 1935 Jean Aerts | 1936 Antonin Magne | 1937 Eloi Meulenberg | 1938 Marcel Kint | 1946 Hans Knecht | 1947 Theofiel Middelkamp | 1948, 1950 Briek Schotte | 1949, 1956, 1957 Rik Van Steenbergen | 1951 Ferdy Kübler | 1952 Heinz Müller | 1953 Fausto Coppi | 1954 Louison Bobet | 1955 Stan Ockers | 1958 Ercole Baldini | 1959 André Darrigade | 1960, 1961 Rik Van Looy | 1962 Jean Stablinski | 1963 Benoni Beheyt | 1964 Jan Janssen | 1965 Tom Simpson | 1966 Rudi Altig | 1967, 1971, 1974 Eddy Merckx | 1968 Vittorio Adorni | 1969 Harm Ottenbros | 1970 Jean-Pierre Monseré | 1972 Marino Basso | 1973 Felice Gimondi | 1975 Hennie Kuiper | 1976, 1981 Freddy Maertens | 1977 Francesco Moser | 1978 Gerrie Knetemann | 1979 Jan Raas | 1980 Bernard Hinault | 1982 Giuseppe Saronni | 1983, 1989 Greg LeMond | 1984 Claude Criquielion | 1985 Joop Zoetemelk | 1986 Moreno Argentin | 1987 Stephen Roche | 1988 Maurizio Fondriest | 1990 Rudy Dhaenens | 1991, 1992 Gianni Bugno | 1993 Lance Armstrong | 1994 Luc Leblanc | 1995 Abraham Olano | 1996 Johan Museeuw | 1997 Laurent Brochard | 1998 Oscar Camenzind | 1999, 2001, 2004 Óscar Freire | 2000 Romāns Vainšteins | 2002 Mario Cipollini | 2003 Igor Astarloa | 2005 Tom Boonen | 2006, 2007 Paolo Bettini | 2008 Alessandro Ballan | 2009 Cadel Evans | 2010 Thor Hushovd | 2011 Mark Cavendish | 2012 Philippe Gilbert | 2013 Rui Costa | 2014 Michał Kwiatkowski | 2015, 2016, 2017 Peter Sagan | 2018 Alejandro Valverde | 2019 Mads Pedersen | 2020, 2021 Julian Alaphilippe | 2022 Remco Evenepoel | 2023 Mathieu van der Poel