Valens

Valens
Date personale
Născut	328 d.Hr. Vinkovci, Vukovar-Srijem, Croația
Decedat	9 august 378 d.Hr. (50 de ani) Edirne, Turcia
Cauza decesului	mort în luptă[*]​ (Bătălia de la Adrianopol)
Părinți	Gratian[*]​
Frați și surori	Valentinian I[1]
Căsătorit cu	Albia Dominica[*][[Albia Dominica (Roman Empress as the wife of Valens)|​]]
Copii	Valentinianus Galates[*][[Valentinianus Galates (Imperial Roman prince and consul (366-369))|​]] Anastasia[*][[Anastasia (alleged daughter of Roman emperor Valens)|​]]
Ocupație	politician ofițer
Limbi vorbite	limba latină[2]
Apartenență nobiliară
Titluri	Împărat roman (28 martie 364 d.Hr.–9 august 378 d.Hr.)
Familie nobiliară	Dinastia Valentiniană
Împărat roman
Domnie	28 martie 364 d.Hr. – 9 august 378 d.Hr.
Senator roman[*]​
Împărat bizantin
Domnie	28 martie 364 d.Hr. – 9 august 378 d.Hr.
Predecesor	Valentinian I
Succesor	Grațian
Count of the Stable[*][[Count of the Stable (Roman military position)|​]]
Domnie	1 martie 364 d.Hr.
Pontifex Maximus
Domnie	28 martie 364 d.Hr. – 9 august 378 d.Hr.
Imperator
Domnie	28 martie 364 d.Hr. – 9 august 378 d.Hr.
Tribunicia potestas[*][[Tribunicia potestas (Faculties and power of the tribune of the plebs in ancient Rome)|​]]
Domnie	28 martie 364 d.Hr. – 9 august 378 d.Hr.
Consul
Domnie	365 d.Hr. – 365 d.Hr.
Consul
Domnie	368 d.Hr. – 368 d.Hr.
Consul
Domnie	370 d.Hr. – 370 d.Hr.
Consul
Domnie	373 d.Hr. – 373 d.Hr.
Consul
Domnie	376 d.Hr. – 376 d.Hr.
Consul
Domnie	378 d.Hr. – 378 d.Hr.
Modifică date / text

Flavius Julius Valens (328 – 9 august 378) a fost un general roman și apoi împărat roman în est din 364 până la moartea sa.^[3]

Născut la Cibalae (Pannonia), ca fiu al unui modest ofițer, Valens optează pentru cariera armelor, fiind numit, după urcarea pe tron a fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice și orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunărea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provinciile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376).

În timpul lui Valens a avut loc marea migrație a goților, care trec Dunǎrea în imperiu, fiind împinși de huni. Mișcǎrile popoarelor migratoare (germanice în special) au început încǎ din secolul al III-lea, dar invazia hunilor le împinge și le accelereazǎ infiltrarea în imperiu.

În 376 Valens le permite goților să se stabilească în Tracia. Doi ani mai târziu însuși Valens avea sa cadǎ victimǎ acțiunii sale: goții se rǎsculaserǎ și, în bǎtǎlia de la Adrianopol, romanii suferǎ o grea înfrângere. Legiunile romane s-au luptat cu goții și cu hunii pânǎ la sfârșit, dar ele au fost înfrânte pe câmpul de luptǎ, opunând rezistențǎ atacului sǎlbatic al numeroșilor cǎlǎreți. Aceastǎ bǎtǎlie a marcat ascensiunea cavaleriei grele în Europa și a pus capǎt invincibilității Romei.

Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. În bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident conduse de nepotul său, Grațian, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Fritigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.

Valens încheie seria împǎraților relativ „șterși” care se interpun între Constantin și Theodosiu.

Note