Antiprotozoaric
| Antiprotozoarice | |
 Structura chimică a metronidazolului, un antiprotozoaric utilizat frecvent | |
| Identificare | |
|---|---|
| Cod ATC | P01[1] |
| Date clinice | |
| Utilizare | tratamentul infecțiilor protozoarice |
Modifică date / text  | |
Antiprotozoaricele sau antiprotozoarele sunt medicamente antiparazitare care sunt utilizate în tratamentul infecțiilor produse de protozoare.[2] Printre acestea se numără: amoebiaza (antiamoebiene), giardioza, criptosporidioza, microsporidioza, malaria (antimalarice), babesioza, tripanosomiaza, boala Chagas, leishmanioza și toxoplasmoza.[3] Multe dintre tratamentele antiprotozoarice disponibile prezintă dezavantajul unei toxicități ridicate.[4]
Clasificare
Antiprotozoaricele se pot clasifica în funcție de mecanismul lor de acțiune[5] sau de agentul patogen asupra căruia acționează.[6] Studii recente au propus utilizarea virusurilor în tratamentul infecțiilor protozoarice (viroterapie).[7][8]
Mecanismul de acțiune al acestor agenți diferă semnificativ, deoarece este o clasă foarte variată de compuși. De exemplu, eflornitina inhibă ornitin-decarboxilaza, iar combinația de aminoglicozide și antiprotozoare utilizate în leishmanioză inhibă sinteza proteică.[9]
Antimalaricele sunt o clasă de antiprotozoarice.[2]
Note
- ^ „ATC/DDD Index: codul P01 WHO Collaborating Centre for Drug Statistics Methodology; accesat în 3 mai 2020.
- ^ a b „Drug Office - Oral Antiprotozoal Drugs”. Drug Office Hong Kong. Accesat în .
- ^ Khaw, M; Panosian, C B (). „Human antiprotozoal therapy: past, present, and future”. Clinical Microbiology Reviews. 8 (3): 427–439. doi:10.1128/CMR.8.3.427. ISSN 0893-8512. PMC 174634
. PMID 7553575. - ^ Graebin, C.; Uchoa, F.; Bernardes, L.; Campo, V.; Carvalho, I.; Eifler-Lima, V. (). „Antiprotozoal Agents: An Overview”. Anti-Infective Agents in Medicinal Chemistry. 8 (4): 345–366. doi:10.2174/187152109789760199. ISSN 1871-5214.
- ^ Cynthia R. L. Webster (). Clinical pharmacology. Teton NewMedia. pp. 86–. ISBN 978-1-893441-37-8. Accesat în .
- ^ Anthony J. Trevor; Bertram G. Katzung; Susan B. Masters (). Katzung & Trevor's pharmacology: examination & board review. McGraw-Hill Professional. pp. 435–. ISBN 978-0-07-148869-3. Accesat în .
- ^ Keen, E. C. (). „Beyond phage therapy: Virotherapy of protozoal diseases”. Future Microbiology. 8 (7): 821–823. doi:10.2217/FMB.13.48. PMID 23841627.
- ^ Hyman, P.; Atterbury, R.; Barrow, P. (). „Fleas and smaller fleas: Virotherapy for parasite infections”. Trends in Microbiology. 21 (5): 215–220. doi:10.1016/j.tim.2013.02.006. PMID 23540830.
- ^ CREEK, DARREN J.; BARRETT, MICHAEL P. (). „Determination of antiprotozoal drug mechanisms by metabolomics approaches”. Parasitology. 141 (1): 83–92. doi:10.1017/S0031182013000814. ISSN 0031-1820. PMC 3884841 . PMID 23734876.
Vezi și
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
